Don`t be scared, Is just Nu Metal

Intorcand timpul inapoi pe la inceputul anilor 2000 a avut loc un curent foarte funny pe care lumea pare ca l-a si uitat. Mai mult ca sigur ca se preface ca a uitat pentru ca acum isi da seama ce cacat mare a fost.
Ma simt generoasa azi si n-o sa ma apuc sa dau cu barda in cateva trupe care pentru skaterii din perioada aia au insemnat foarte mult.
Exact, este vorba de acel Nu Metal scarbos cu 2 note si un DJ.
Acel rapcore in care vocalul vorbeste linistit de ce-l doare si apoi izbucneste odata cu trupa infuriata si urla cat il tin plamanii.
Nu mai rade pentru ca stiu ca stii pe dinafara versurile de la Buterfly ( sugar baby ) de la Crazy Town.
A fost o perioada ciudata si confuza din care au supreavietuit doar cei care aveau cu adevarat ceva de spus gen System Of A Down, KoRn si, cu indulgenta, poate si Limp Biskit.
In fine, azi ma intereseaza restu` trupelor din perioada aia ... sa zicem Papa Roach sau Linkin Park care cred ca au pregatit bine terenul pentru curentul Emo.
Aoleeeu, ca mi-am adus acum aminte, mai tineti minte Staind? Statuia deznadejdii Staind???? Mama , ce solemna devenea atmosfera cum se auzea Staind. Cata plictiseala intr-un singur om. Ce mai fredonau fetele " i`m on the outside/ I`m looking in ".
Stiu ca la vremea aia eram destul de vehementa la adresa acestui curent. Acum, uitandu-ma inapoi was pretty fun couse IIIIII Feel so Alivee for the very first time and I think I can Flyyyyyy!!

Call me Zombie ... Rob Zombie

Perioada White Zombie a fost acea perioada in care nici unul din vecinii mei nu ma mai considera fata.
Strigau " Da muzica mai incet, dementule! ", ma intalneau in fata intrarii si-mi spuneau ce frumos m-am facut etc.
Rob Zombie nu este nici pe departe cel mai talentat artist, nici cel mai inspirat, dar este un individ cu care rezonez puternic de tot. Mi-a placut cam tot ce a facut incepand cu La Sexorcisto si terminand cu House of 1000 Corpses.
He`s a badass with a lot of imagination and a great sence of humour- that`s enough for me.

Auziti, mai ascultam si noi niste rock?

EU

Romanii nu prea au cultura muzicala. Curiozitatile lor in materie de " muzica buna " se opresc pe la U2, Coldplay si considera Queen cea mai tare trupa ever.
Apoi sunt " cunoscatorii ". Cunoscatorii sunr aceia care stiu, dar nu le place sa imparta. Sunt minoritari si asta ii face sa se simta niste deosebiti. Considera ca muzica pe care o asculta ei n-o mai asculta nimeni, ca " prostimea " nu merita sau nu ar intelege asemenea bunatate de bucati muzicale ( ceea ce e de multe ori adevarat ). In conditiile in care cunoscatorii isi tin muzicile pentru ei, ajung lideri de opinie tot felul de impostori care au senzatia ca " stiu " si intoxica majoritatea cu aceleasi mizerii confirmandu-le ca ceea ce asculta este intr-adevar de mare valoare, ca sunt niste destepti.
Toata treaba asta cu muzica a ajuns o competitie de " care asculta cele mai tari muzici ? Categoric EU ".
Sa inteleg ca nu mai merge sa asculti muzica pur si simplu pentru ca iti place, pentru ca te bucuri de ea fara sa faci mare caz din asta.
Oricat de rafinati, de urbani, de deosebiti ar fi, romanii au o inclinatie nativa spre penal.
And that`s my word.

Berzei 20

Am mers prima data in Loft acum aproape 2 ani. Mi-a placut din primul moment. Am stiut ca o sa-mi pierd mult timp acolo. Din seara 1 am simtit ca fac parte din peisaj. Era o atmosfera intima, primitoare, calda si sincera.
Primul lucru la care m-am gandit a fost " Da Doamne sa nu se umple de prosti si de impostori ". Din cauza asta am fost foarte atenta cui ii spun despre locul asta.
A fost singurul loc in care mai auzeam si muzici pe care nu le stiam, in care nu bagau acelasi playlist saptamana de saptamana si singurul bar din Romania unde am topait pe Nine Inch Nails.
Veneam si in timpul saptamanii sa mai stau la o vorba, la un ceai. Aveau niste ceaiuri foarte misto si le faceau ca lumea. Nu iti tranteau o ceasca cu apa fiarta si un plic langa. Ce mai?! era exact ce trebuie.
La un moment dat s-a inchis. M-am intristat. Apoi am aflat ca se mutau intr-un loc mai aerisit si mai mare. Pe scurt, a venit si noaptea deschiderii.
Isi schimbase numele, acum se numea Control. Era intr-adevar mare. Un pic prea mare si plin ochi de oameni pe care nu-i vazusem niciodata in Loft.
Pe Banner scria mare Control si intr-un colt jos " alt Jumbo ", dar nu era un alt Jumbo. Nu mai avea nici o legatura cu nimic din ce fusese pana atunci. Era o hruba ca toate celelalte hrube in care se baga intr-adevar o muzica ceva mai deosebita, dar in nici un caz ce se baga in Loft.
In schimb, organizau concerte. Concerte pentru care iti trebuie ceva curaj si pasiune ca sa risti cu ele. Am vazut cateva chestii misto acolo gen FloriMan sau Legendary Pink Dots si daca-l vad si pe Orridge chiar ca nu-mi mai trebuie nimic.
Din punctul asta de vedere e foarte tare ce fac, dar locul ala misto, cald, prietenos in care sa bei un vin, sa asculti o muzica si sa te simti pur si simplu bine s-a dus.

Funk it up!

Rastaman on funk? How much? I`ll take it!